Refacere sportiva

Supraantrenamentul – metode de preventie si refacere
Supraantrenamentul sau oboseala cronica exprima o perturbare a intregului organism cu cointeresarea sistemului care asigura homeostazia si cu manifestari evidente la nivelul neuropsihic, endocrinovegetativ si comportamental.

Supraantremantul reprezinta produsul unui dezechilibru intre antrenament si recuperarea antrenamentului. Individul supraantrenat prezinta simptome de maladaptare musculara si sistemica fapt care e frecvent ignorat pana cand performanta sportiva incepe sa aiba de suferit. In prima faza sportivul reuseste printr-o mobilizare de vointa foarte mare sa obtina rezerve valoroase dar cu un cost biologic disproportionat de mare. Supraantrenamentul poate fi acut sau cronic.

Cauzele sunt:

  • greseli metodice in cursul antrenamentului
  • surmenajul
  • efortul crescut ca volum si intensitate si perioada de pregatire precompetitionala
  • greseli in regimul de viata
  • stare de stres aparuta brusca, ca urmare a unor starii conflictuale personale

Manifestarile principale ale supraantrenamentului constau in :

  • starea de oboseala marcata
  • tulburari de comportament si de somn
  • scaderea randamentului fizic si psihic
  • scaderea in greutate si a apetitului
  • refacere dificila si intarziata dupa efort
  • reactivitate nefiziologica
  • labilitate endocrinovegetativa si/sau psihica
  • accese de depresie sau euforie, anxietate

Pentru a preveni supraantrenamentul si pentru ca un sportiv sa aiba performanțe optime in urma exercițiilor, antrenorul sau instructorul personal trebuie sa fie constient de necesitatea refacerii in cadrul antrenamentului. În plus, auto-educarea sportivului cu privire la importanța refacerii (cum ar fi somn adecvat) il pot face să completeze drumul spre o performanta calitativa si pe termen lung. Unele dintre cele mai populare tehnici de recuperare pentru sportivi includ hidroterapie, recuperare activă, stretching, articole de îmbrăcăminte de compresie, masaj, somn și nutriție. Utilizarea lor va depinde de tipul de activitate desfășurată, timpul până la următoarea sesiune de formare sau tipul evenimentului și echipamentul și / sau personalul disponibil.

Recuperarea activa:se adreseaza in principal reducerii durerii datorate “febrei musculare” si a acumularii de acid lactic. Aceasta consta in activitati usoare, de obicei aerobice, ce implica alte grupe muscualare sau un alt tip de miscare celui din cadrul sportului practicat. Variantele cele mai intalnite sunt ciclism, jogging , jogging in apa, înot, drumetiile.Explicatia fiind trimiterea fluxului sangvin  în zona exercitata și “curatarea” acumularii de acid lactic și a altor deșeuri metabolice prin intermediul  crescut de oxigenare a tesuturilor. Pe termen scurt recuperare activă este adesea considerata a fi mai eficienta pentru o recuperare rapida decât refacerea pasiva.

Ce propunem noi este – o evaluare/discutie cu sportivul in care sa conturam targetul acestuia, punctele slabe , particularitatile musculo-ligamentare /structurale in raport cu sportul practicat, necesitatile individuale,frecventa antrenametelor etc.  apoi sa elaboram un plan pe termen mediu si lung de refacere in care fiecare sa isi asume si sa isi cunoasca bine rolul. In cadrul centrului putem fi de folos cu sedinte de kinetoterapie adaptata, masaj sportive, stretching si ajustare articulara si musculara prin Yumeiho. Simetria bazinului si a structurilor inconjuratoare ofera o temelie solida pentru performanta.